File de istorie dudeșteană: Obiceiurile locuitorilor din Dudeştii Noi( 1 )


 
Publicat de editor : 22.12.2014, 15:06:24
Recenzii [0]
Proiecte Culturale [15]

Obiceiurile de rit ortodox

Şi la aromânii şi românii de rit ortodox aşezaţi în comună după cel de-al doilea război mondial, sărbători importante în viaţa fiecărei familii reprezintă momentele cruciale din viaţa fiecărui om: naşterea şi botezul, cununia, moartea.

Alături de familie, la botez iau parte în primul rând naşii, şi alţi invitaţi. Slujba de la biserică este urmată de o masă festivă, foarte bogată, cu muzică populară, la care musafirii aduc daruri pentru noul-născut. Obiceiurile de nuntă sunt, şi ele, respectate cu stricteţe. Înainte de nuntă, mireasa este peţită de socrii mari – părinţii mirelui – care se înţeleg cu cuscrii cu privire la zestre şi stabilesc ziua nunţii.

„Ginerii”îmbrăcaţi în costume naţionale şi cu câte un prosop lung şi frumos cusut,prins de umăr, fac apoi chemarea la nuntă. Tot ei păzesc mireasa, având grijă să nu fie furată, iar dacă acest lucru se întâmplă, răscumpărarea este plătită de naş. La miezul nopţii, doi bărbaţi mai hâtri strigă „cinstea” – darul de bani care se dă tinerilor însurăţei.

Ritualul de înmormântare se desfăşoară tot după un tipic străvechi: mortul este spălat şi îmbrăcat, după care este aşezat în cea mai frumoasă cameră a casei, unde este privegheat în timpul nopţii de familie şi de cei apropiaţi. Slujba de înmormântare are loc în a treia zi după moarte, în zilele noastre putând fi remarcate şi influenţe din ritualul romano-catolic, precum prezenţa copiilor îmbrăcaţi în stihare albe care ţin în mână o cruce mare, a icoanelor unor îngeri sau a sfeşnicelor. Înmormântarea este urmată de o masă de pomenire iar apoi, la mai multe intervale, memoria răposatului este pomenită prin parastase.

Obiceiuri bine statornicite se păstrează şi la marile sărbători religioase de peste an. Sărbătorile creştinilor ortodocşi s-au adăugat celor romano-catolice, cele mai importante fiind în prezent comune tuturor localnicilor. Una din cele mai aşteptate sărbători ale anului, Crăciunul, adună toată familia în jurul bradului, la masa de Ajun, şi sunt primiţi colindătorii cu urări. Colindele cele mai cunoscute sunt „O ce veste minunată”, „Trei păstori”, „Slobozâ-ne gazdă-n casă”, şi există unele nuanţe locale în linia melodică sau în text. Colindătorilor li se împart bani, dulciuri, colăcei, mere sau nuci. Cu câteva zile inainte, de Ignat, se taie porcul, din carnea căruia se prepară bucatele pentru sărbătoarea Crăciunului. Un alt obicei de iarnă este „Steaua”, când copiii se îmbracă în costume naţionale, cu eşarfă tricoloră în diagonală deasupra şi coifuri pe cap, şi se înarmează cu săbii de lemn, întruchipândul pe Irod şi pe ceiTrei Crai de la Răsărit. În ajunul Anului Nou copiii şi tinerii merg cu „Pluguşorul”, pentru a face urări de belşug în anul care urmează.

Sărbătoarea Floriilor, care semnifică Intrarea Domnului în Ierusalim, marchează începutul sărbătorilor pascale. Credincioşii vin la ritualul de sfinţire a sălciilor care se oficiază la troiţa din centrul satului, iar acestea sunt duse apoi de copiii îmbrăcaţi în costume naţionale la biserică, unde sunt împărţite credincioşilor după slujba religioasă. În noaptea de Paşti, toată lumea participă la slujba religioasă a Învierii Domnului şi înconjoară biserica cu lumânări aprinse iar duminică dimineaţa sunt prezenţi la Sfânta Liturghie. Masa tradiţională de Paşti, cu ciorbă şi friptură de miel, drob, ouă roşii, cozonac şi pască, este o sărbătoare de familie.

Un obicei străvechi al comunităţii ortodoxe este Nedeea sau Ruga bănăţeană, care are loc în ziua hramului bisericii ortodoxe, de Sf. Dumitru, sărbătorit la 26 octombrie. Localnicii îşi invită rudele şi cunoştinţele apropiate din aşezările vecine, îmbracă haine de sărbătoare şi petrec cu muzică şi joc la căminul cultural. Musafirii sunt invitaţi la masă de gazdele lor, sărbătoarea fiind un prilej de manifestare a obiceiurilor locului.

În folclorul local s-au păstrat numeroase doine de dragoste, dor sau jale, mai puţine de cătănie, dar şi cântece satirice iar principalele jocuri sunt hora, brâul sau sârba.

Obiceiurile aromânilor

După ce s-au stabilit la Dudeştii Noi, aromânii şi-au păstrat obiceiurile specifice, care sunt respectate şi astăzi în cele mai multe case

De Lăsata secului credincioşii se duc la biserică, femeile îşi cer iertare una alteia şi se sărută pe gură iar toţi cei certaţi se împacă, pentru că datina nu le permite să intre în Postul Paştelui supăraţi. Mai multe familii se strâng să petreacă, tinerii îi vizitează pe cei mai vârstnici, în faţa cărora fac mătănii şi le sărută mâna, fiind răsplătiţi cu bani binecuvântaţi şi trataţi cu baclavale, dulceaţă şi vin. Tot atunci se bate halviţa (harahasca), întrebuinţându-se un băţ ţinut de persoana care se bucură de cea mai mare consideraţie în familie, în timp ce ceilalţi încearcă să o prindă, pe rând, cu gura.

La aromâni naşterea este trecută sub tăcere, deoarece există credinţa că femeia va naşte cu greutate şi va suferi mult, motiv pentru care evenimentul trebuie tăinuit.

Nunta presupune, în schimb, un întreg ceremonial. Ea este precedată de peţit, când părinţii băiatului, bunicul şi încă una sau două rude apropiate pornesc cu semnul mic să ceară fata. Urmează, după tradiţie, un schimb de replici cu părinţii fetei, două fete sau neveste aduc fata îmbrăcată în straie de sărbătoare, iar după ce ele se retrag tatăl băiatului scoate semnul alcătuit dintr-o monedă de aur şi o bijuterie legate întro batistă de mătase albă sau roşie, iar după ce se închină şi sărută semnul îl dă cuscrului, urând tinerilor să trăiască şi să prospere. Viitoarea mireasă revine, se înclină de trei ori în faţa oaspeţilor sărutând mâna celor vârstici, iar aceştia o cinstesc cu bani.

Musafirii sunt opriţi la masă iar viitorii socri stabilesc ziua logodnei, care are loc într-o sâmbătă, la casa părinţilor fetei. Masa este urmată de joc, logodnica este scoasă în capul horei de socrul mare şi rudele acestuia iar apoi este rândul logodnicului, care este scos în faţă şi cinstit de socrul mic şi neamurile acestuia. La logodnă se stabileşte şi data nunţii, care începe vineri, când este scoasă la vedere zestrea fetei. În aceeaşi zi, atât la casa băiatului cât şi la casa fetei se frământă şi se pune la dospit aluatul din care se fac colacii pentru nuntă, cu apă folosită după îndeplinirea unui întreg ritual. Aceştia sunt pregătiţi doar de porumbelul, ca aducător de bine. Tot vineri se face şi „plăcinta dulce a mirelui”, pentru ziua de luni, după nuntă. Se fac invitaţiile la nuntă iar fetele care îi vor cânta miresei sunt poftite cu câte un măr în care se află o monedă. Sâmbătă seara rudele se strâng la nuntă şi se duc să ia naşul de acasă. Acesta îi aşteaptă cu un păhărel de rachiu şi o gustare iar apoi se trece la confecţionarea flamurii.

Naşul aduce furca flamurii, din lemn de corn, iar suportul flamurii, mai scurt, este aşezat perpendicular, sub formă de cruce. Pânza e cusută de soacra mare, din mătase albă iar apoi se prinde, cu fir roşu de mătase, sub cruce. Flamura e trecută prin faţa nuntaşilor, care aruncă bani pe ea şi cântă cântece tradiţionale.

Naşul înfige trei mere roşii în vârfurile flamurii şi rosteşte o urare de bine, acesta fiind momentul care marchează începutul nunţii. În noaptea de sâmbătă spre duminică mirele e bărbierit de către un fârtat iar apoi, împreună cu alţi fârtaţi, se duc să vadă mireasa şi îi cântă. În duminica nunţii cuscrii sunt aşteptaţi la casa mireseişi în timp ce aceasta e îmbrăcată, fetele îi cântă cântece tradiţionale.

Când se îmbracă băiatul, i se trece un fir de aţă prin haine, i se pune o monedă în pantof şi i se cântă după tradiţie. Mirele păşeşte apoi spre icoană pe o pătură albă iar naşul, părinţii şi celelalte rude îi fac urări de bine, dăruindu-l cu bani puşi pe pătură. După ce sărută mâna rudelor, acesta bea de trei ori din trei părţi dintr-un pahar cu agheasmă, se întoarce către icoană, îşi face cruce şi iese din casă cu piciorul drept. Din acel moment, el nu se mai poate întoarce acasă decât cu mireasa. Când trece prin curte, mama mirelui îi aruncă flori şi verdeaţă pe care le stropeşte cu apă. Nuntaşilor căsătoriţi li se prind la piept flori pe partea dreaptă iar celor necăsătoriţi, pe partea stângă şi, împreună cu mirele, pleacă să aducă mireasa. Ei sunt aşteptaţi de părinţii fetei şi de rudele acesteia în curte, în timp ce mireasa aşteaptă într-o cameră. Când naşul dă să intre, doi flăcăi voinici din partea miresei îi fură flamura şi o ascund. Nuntaşii se aşează apoi la masă, socrul mare şi socrul mic îşi toarnă câte un păhărel de rachiu şi beau încrucişat de trei ori tot rachiul, apoi se întorc spre icoane şi socrul mare îi dă socrului mic un batic de mătase pe care sunt cusuţi bani de aur şi bijuterii. În cântecele nuntaşilor, două neveste iau colacii socrilor şi-i trec de trei ori pe deasupra colacului mirelui. În faţa mirelui care aşteaptă în picioare, împreună cu fârtaţii, soacra mică pune colacul, plăcinta şi pilaful mirelui, dulciuri, fructe, o carafă cu vin îndulcit şi câte o lingură pe care aceştia o pun în buzunarul de la piept. Naşul ciocneşte un păhărel de rachiu cu cuscrii, îşi face semnul crucii şi se aşează la locul lui, acesta fiind semnalul când începe masa.

 
Înapoi

              

Comentarii

» Nu există recenzii. Puteți fii prima persoană care scrie o recenzie.